|
|
| | apelul |   
Neconstitutionalitatea art. 4 din O. U. G. nr. 31/2002 este determinata de vadita contradictie cu urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 1 alin. (3) din Constitutia României referitor la Statul român
,,(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”
Art. 4, alin. (2) din Constitutia României referitor la Unitatea poporului si egalitatea între cetateni
,,România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.”
Art. 8 alin. (1) din Constitutia României referitor la Pluralismul si partidele politice
,,(1) Pluralismul în societatea româneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.”
Art. 16, alin. (1), alin. (2) din Constitutia României referitor la Egalitatea în drepturi
,,(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”
,,(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
Art. 20, alin. (1), alin. (2) din Constitutia României referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului
,,(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
Art. 29 alin. (1), alin. (2) din Constitutia României referitor la Libertatea constiintei
,,Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc.”
Art. 30, alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) din Constitutia României referitor la Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
Art. 31, alin. (1) din Constitutia României referitor la Dreptul la informatie
,,(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.”
Art. 33 alin. (1), alin. (2) din Constitutia României referitor la Accesul la cultura
,,(1) Accesul la cultura este garantat, în conditiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita.”
Art. 40, alin. (1) din Constitutia României referitor la Dreptul de asociere
,,(1) Cetatenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.”
Art.115, alin.(1), alin. (4) si alin.(6) din Constitutia României referitor la Delegarea legislativa
,, (1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.
(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.”
Art. 124, alin. (1), alin. (2) din Constitutia României referitor la Înfaptuirea justitiei
,,(1) Justitia se înfaptuieste în numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.”
Consideram ca faptele prevazute si pedepsite în cele doua dispozitii legale referitoare la fascism, adica art. 4 din O.U.G. nr. 31/2004 si art. 317 din Codul Penal sunt una si aceeasi infractiune, atât sub aspectul codificarii legale si al valorilor sociale aparate, cât si sub aspectul pedepselor.
Articolul considerat neconstitutional are urmatoarea consacrare
Art. 4 - (1) Raspândirea, vânzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si detinerea, în vederea raspândirii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
(3) Nu constituie infractiune fapta prevazuta la alin. (1) sau (2), daca este savârsita în interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei.
Propaganda în cazul infractiunii prev. si ped. la art. 4 al O.U.G. nr. 31/2002: ,,Raspândirea, vânzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si detinerea, în vederea raspândirii, a unor astfel de simboluri (...)”.
Propaganda, în sensul art. 166 Cod Penal: „Propaganda consta în raspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.”
Textul art. 317 din Codul Penal nu arata, nu explica ce presupune propaganda nationalist-sovina dar, de vreme ce acest articol este legat de art. 166 din Codul Penal, credem ca propaganda nationalist-sovina este cea definita ca activitate de propaganda în art. 166 din Codul Penal.
În ceea ce priveste provenienta materialelor de propaganda, numai textul art. 4 din O.U.G. nr. 31/2002 arata sursele acestor materiale de propaganda. Ele pot proveni din confectionare, adica din procesul de fabricare prin imprimarea pe diferite suporturi, a unor informatii rasiste, fasciste sau xenofobe. În viziunea puterii executive, propaganda se poate realiza prin raspândire (adica daruire, predare, abandonare), detinere în vederea raspândirii (desi nu se indica prin ce mijloace se determina dorinta faptuitorului de raspândire a acelor materiale) si prin vânzare (adica obtinerea unui profit material de pe urma materialelor de propaganda).
Art. 166 din Codul Penal arata scopurile în care se desfasoara o atare activitate de propaganda, adica acela de a convinge si atrage noi adepti. În lipsa indicarii în art. 4 din O.U.G nr. 31/2002 a scopului propagandei (raspândirii) cu materiale în favoarea sustinerii ideilor fascismului, rasismului si xenofobiei, suntem înclinati sa credem ca acesta este identic cu cel aratat la 166 Cod Penal – convingerea persoanelor în vederea atragerii de noi adepti.
În privinta pedepselor, asa cum se observa, art. 317 din Codul Penal Român are aceleasi limite de pedeapsa cu art. 4 din O.U.G. nr. 31/2002, adica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.
Art. 2 - În sensul prezentei ordonante de urgenta:
a) prin organizatie cu caracter fascist, rasist sau xenofob se întelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îsi desfasoara activitatea temporar sau permanent, în scopul promovarii ideilor, conceptiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura si violenta pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase si inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenta pentru schimbarea ordinii constitutionale sau a institutiilor democratice, nationalismul extremist. În aceasta categorie pot fi incluse organizatiile cu sau fara personalitate juridica, partidele si miscarile politice, asociatiile si fundatiile, societatile comerciale, precum si orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerintele prevazute la prezenta litera;
b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înteleg drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum si orice alte asemenea însemne, care promoveaza ideile, conceptiile sau doctrinele prevazute la lit. a);
c) prin persoana vinovata de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii se întelege orice persoana condamnata definitiv de o instanta judecatoreasca româna sau straina pentru una sau mai multe infractiuni contra pacii si omenirii, precum si orice persoana condamnata de o instanta penala internationala pentru crime de razboi sau crime contra umanitatii.
O.U.G. nr. 31/2002 este antidemocratica, deoarece oricare cetatean al tarii este pus în imposibilitate de a combate textul respectiv, întrucât sustinând contrariul (spre ex. facând afirmatii asupra unor doctrine si ideologii incriminate), persoana respectiva intra sub incidenta acestei ordonante. Mai simplu spus: combaterea unei legi, cu argumente care tin de bunul simt, de constiinta civica, de manifestarea ideilor în mod democratic, întra sub incidenta prevederilor legale. Astfel, printr-o manifestare de vointa a executivului, se pune în miscare un odios mecanism de represiune, cetateanul fiind constrâns sa adopte o anumita opinie politica.
De asemenea, învederam problematica nesupunerii acestei ordonante de urgenta controlului constitutional exercitat de Curtea Constitutionala. Curtea Constitutionala exercita un control a priori, înainte de promulgare, a constitutionalitatii respectivei legi cu principiile constitutionale. Aceasta ordonanta de urgenta nu a trecut prin ,,furcile caudine” ale Înaltei Curti, astfel ca cetatenii pot doar prezuma constitutionalitatea acestei prevederi a executivului. De asemenea, legislatia româna nu da posibilitatea ca cetateanul sa exercite o cale de atac constitutionala, desi alte legislatii prevad aceasta posibilitate. Prin urmare, suntem constrânsi ca cetateni sa adoptam o pozitie politica edictata de catre Executiv, fara a avea posibilitatea atacarii unor astfel de abuzuri (decât numai în cazul în care suntem inculpati), având totusi speranta ca autoritatile nu vor trece la comiterea unor astfel de abuzuri în materie de ,,gusturi” politice.
Legiuitorul califica în termenul de fascism o serie întreaga de conceptii de dreapta, antagonice ca manifestari si conceptii, cum sunt national-socialismul german, fascismul italian, fascismul maghiar si cel bulgar, falangismul, fascismul portughez, peronismul etc. Majoritatea acestor curente politice au fost catalogate drept fasciste, în urma simulacrului de proces al criminalilor de razboi, Procesul de la Nürnberg. Un astfel de proces cum a fost cel de la Nürnberg, printr-o instanta extraordinara, nu ar mai putea fi astazi permis de catre legislatia penala, de catre dreptul international public. Intentia legiuitorului de edictare a unor astfel de norme este rau-voitoare, în contradictie flagranta cu ideile si principiile care anima spiritul Constitutiei Române.
În privinta utilizarii în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe, nu suntem de acord cu aceasta prevedere legala, din urmatoarele motive.
Sa ne imaginam câteva simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, pentru a ilustra spiritul absurd si inuman al reglementarii.
Daca, spre exemplu, retinem faptul ca fascismul italian avea ca simboluri salutul roman, camasa neagra si bastonul de cauciuc, atunci: preotii si reverenzii care poarta camasi negre, jandarmii îmbracati în negru si care poarta bastoane de cauciuc, demnitarii care ridica mâna în stilul lui Caesar si Mussolini sunt prezumati a practica în public simboluri fasciste. Nu avem, desigur, de unde sa stim sau sa banuim care sunt intentiile lor intime, îi putem doar banui pe nedrept ca sunt fascisti (în mod generic). Daca, spre exemplu, retinem si faptul ca demnitarii exercita în numele si pe seama poporului demnitati publice mai multi ani la rând, timp în care saluta cu mâna ridicata si fac afirmatii putin mai agresive sau ca jandarmii întreprind actiuni violente împotriva spectatorilor de pe stadioane folosind bastoanele de cauciuc, în mod sigur, din faptele acestora, tragem concluzia, fara doar si poate, ca sunt fascisti.
În privinta simbolurilor rasiste, nu ne putem imagina decât copilarii care sa arate superioritatea unei rase fata de alta. Spre exemplu, o figura grafica a unui alb, cu un cap mare, supradimensionat, poate fi considerat drept semn rasist, care sa indice o minte vasta, un super-om. De asemenea, imaginea unui atlet având culoarea pielii neagra, cu constitutie fizica impresionanta, poate reprezenta un semn rasist si poate isca frustrari celorlalte rase...
În privinta simbolurilor xenofobe, suntem într-o mare încurcatura. Cum se poate ilustra grafic ura fata de o etnie sau un imigrant, fata de limbi vorbite sau fata de natii? Se poate, spre exemplu, imagina pentru sentimente de ura anti-bulgare o leguminoasa taiata sau fiarta, ori pentru sentimente de ura anti-maghiare un cal împuscat sau fript sau un ardei rosu (paprika) fript, sau boia varsata? Sau, spre exemplu, xenofobia fata de o etnie, cum e cea a secuilor, printr-o secure rupta sau o lalea taiata? În alt mod nu se pot reprezenta printr-un simbol xenofob lucrurile cunoscute ca specifice unei natiuni sau etnii. Se poate face acest lucru prin intermediul unui text sau afis, care sa sustina explicit, alb pe negru, acele mesaje de ura.
Nu avem cunostinta ca vreunul unul dintre aceia care sustin rasismul sa fi ales pentru manifestarea acestor idei un simbol rasist, în întelesul acestei Ordonante; nu s-a ales un picior de culoare neagra pentru superioritatea rasei negroide sau un creier alb, sau o fata alba pentru superioritatea rasei albe. Nu întelegem care ar fi simbolurile care ar promova rasismul, din moment ce acesta este o teorie stiintifica. Poate o plansa de anatomie?
Ideea de xenofobie, idee inserata în O.U.G. nr. 31/2002 este de asemenea o idee falsa, gresita din punct de vedere teoretic si practic, folosita gresit si înteleasa gresit, care expune cetatenii acestei tari abuzurilor din partea autoritatilor.
Termenul de xenofobie provine din limba greaca, de la xenos = strain si fobos = frica. Strain, în sensul aratat de noi, desemneaza strain de cetatenii acelei tari, adica individ de alta cetatenie, provenit din alte tari, imigrant etc. Din întelesul Ordonantei, rezulta ca termenul de xenofob se refera la ura fata de alte nationalitati conlocuitoare, adica la o ura nationala care nu însemna acelasi lucru cu xenofobia, mai ales ca este incriminata în art. 317 din Codul Penal. Acest termen de xenofobie este un termen ,,fabricat”, deoarece nu exista în greaca veche, fiind preluat din medicina.
Mentionam ca sensul cunoscut al termenului strain în limba româna este acela de necetatean, nu acela de cetatean de alta etnie decât cea majoritara. Cuvântul xenos înseamna în limba greaca strain de tara. Cuvântul fobos are în limba greaca o multitudine de sensuri, inclusiv acela de a înspaimânta, a înfrica, a speria, fuga, teama, obiect al groazei etc.
Pe de alta parte, psihiatria a localizat în subconstientul omului o serie de fobii, adica de frici, în numar de aprox. 40, unele cu cauze cunoscute, altele având cauze necunoscute. Astfel, cele mai cunoscute sunt frica de paianjeni - arahnofobia, frica de locuri deschise - agorafobia, frica de locuri închise - claustrofobia etc. Termenul xenofobie a fost preluat din medicina si ar trebui sa fie utilizat corect.
Din moment ce toate aceste trairi, fobiile, pastreaza sensurile atribuite de psihiatrie si de limba greaca, nu întelegem de ce termenul de xenofobie ar însemna altceva decât o devianta psihica, patologica. Fobia se caracterizeaza printr-o teama intensa si persistenta de un obiect, de o situatie sau de o activitate specifica. Persoanele care au, într-adevar, fobii nu pot duce o viata normala, desi sunt constiente de irationalitatea anxietatii de care sufera. Fobiile fac parte din grupul nevrozelor. Nevrozele sunt tulburari, reactii foarte variate cu caracter functional, relativ usoare si reversibile, determinate predominant psihogen, manifestate prin suferinte si conflicte interpsihice, despre a caror existenta bolnavul este perfect constient si la care participa cu intensitate…
În cazul xenofobiei, nu este sarcina legiuitorului sau a instantei de judecata sa determine cauzele aparitiei patologice a urii fata de persoane straine. În tarile vestice, care se confrunta în mod real cu xenofobia, manifestata la nivelul paturii mijlocii de cetateni, au fost relevate drept cauze ale xenofobiei: somajul, imigratia masiva si violenta acestor grupuri de imigranti fata de populatia bastinasa. Criminologii din Europa de Vest au remarcat ca o mare parte a populatiei manifesta în mod constant atitudini împotriva strainilor, manifestari care se înscriu în registrul general de tulburari si reactii psihice, manifestari care sunt normale, de vreme ce specialistii au remarcat ca aprox. 85% din populatia activa a Europei manifesta tulburari psihice ale comportamentului.
Nu consideram constitutionale prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 31/2002 privitoare la tentativa si actele de pregatire. Codul Penal Român face distinctie între actele de pregatire (preparare) si tentativa. Codul Penal în vigoare a adoptat teza neîncriminarii actelor pregatitoare. Totusi, unele acte pregatitoare sunt incriminate ca acte pregatitoare iar altele drept infractiuni de sine statatoare. Prevederile art. 4 nu explica daca pentru aceasta infractiune este posibila tentativa, ori care ar fi actele pregatitoare. Daca ,,confectionarea de simboluri fasciste (...)” este considerata infractiune, probabil legiuitorul considera tentativa la aceasta infractiune procurarea de informatii, de planse etc. pentru a trece mai apoi la confectionare, adica la activitatea infractionala propriu-zisa. Confectionarea de simboluri fasciste (...) poate reprezenta un act pregatitor, deoarece producerea se face în vederea raspândirii sau vânzarii, iar aceste acte de pregatire, deoarece sunt sanctionate penal, reprezinta din punct de vedere al dreptului penal tentativa la infractiunea prevazuta si pedepsita la art. 4 al O.U.G. nr. 31/2002. Limitele de pedeapsa pentru aceasta tentativa la vânzarea sau raspândirea de simboluri fasciste (...) sunt gresit reglementate.
În privinta încalcarii art. 115 alin.(1), alin (4) si alin(6) din Constitutie, învederam urmatoarele:
Conform art. 115 din Constitutie, Executivul poate fi abilitat de catre Parlamentul României pentru a emite ordonante de urgenta ,,în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Art. 73 din Constitutie explica în care sunt domeniile reglementate de legile organice, printre acestea fiind si organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice. Acest domeniu s-a reglementat prin legea organica nr. 14/2002, legea de organizare si functionare a partidelor politice. Aceasta lege, prevede la art. 3 alin. (2), urmatoarele
,,(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe care le organizeaza, încalca prevederile art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2) sau (4) din Constitutie.”
Alineatul reprodus în întregime, mentioneaza art. 30 alin (7) din Constitutie, care interzice expres
,,(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”.
Consideram ca O.U.G. nr. 31/2002 este neconstitutionala sub aspectul manifestarii de vointa a Executivului, printr-o ordonanta de urgenta, într-un domeniu în care este competenta o lege ordinara, legea suprema în stat. Incriminarea ideilor de fascism, rasism, xenofobie, printr-o ordonanta de urgenta, desi aceste idei sunt interzise expres în Constitutie, legile ordinare, cum sunt Codul Penal si legea partidelor politice, este neconstitutionala din punctul de vedere al competentei.
Din punctul de vedere al necesitatii adoptarii acestei ordonante, O.U.G. nr. 31/2002 este neconstitutionala. Astfel, potrivit art. 115 alin.(4) din Constitutie,
,,4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.”
Explicatia sau motivarea urgentei necesitatii adoptarii ordonantei lipseste. Astfel, art. 1 din O.U.G. nr. 31/2002, prevede ca:
Art. 1 - Pentru prevenirea si combaterea incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa, la discriminare si la savârsirea de infractiuni contra pacii si omenirii, prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.
Explicatia data de catre executiv nu priveste o stare extraordinara, fiind în acest caz, fara doar si poate, un abuz al puterii executive.
Cazul exceptional ar putea fi definit ca fiind ,,o situatie imprevizibila, care se abate de la regulile sau asteptarile obisnuite, de natura sa întretina, sa determine ori sa favorizeze periclitarea interesului public, implicând, din acest motiv si în lipsa altor mijloace constitutionale imediate, masuri urgente pentru înlaturarea sau prevenirea pericolului, masuri aplicabile de îndata, macar partial. Guvernul, în nota sa de fundamentare, trebuie sa demonstreze existenta situatiei exceptionale, altminteri premisele ordonantei de urgenta sunt dintr-un început compromise” (Ion Deleanu - Institutii si proceduri constitutionale, tratat, Ed. Servo-Sat, pag. 346).
În privinta neconstitutionalitatii art. 4 din O.U.G. nr. 31/2002, raportat la art. 115 alin. 6 din Constitutie, învederam urmatoarele.
Cuprinsul art. 115, alin. 6 din Constitutia României este destul de clar în ceea ce priveste abilitarea Executivului de a emite ordonante de urgenta,
,,(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.”
Consideram ca prin emiterea O.U.G. nr. 31/2002 s-au impus sanctiuni penale pentru delictul de opinie, exprimarea unor conceptii politice care nu corespunde conceptiei ideologice exprimate de majoritatea partidelor politice legal constituite. Astfel, aceasta ordonanta de urgenta afecteaza dreptul cetatenilor de a manifesta idei politice de un anumit tip. Nu consideram ca Guvernul are abilitatea de a interzice o anumita conceptie politica, decât poate într-un stat totalitar. Nu reiese nicaieri din legislatia care reglementeaza activitatea Guvernului ca acesta este abilitat sa interzica conceptii politice.
Ordonanta de Urgenta nr. 31/2002, a adus cu sine, pe lânga aberatii de ordin legislativ si abuzurile de rigoare ale autoritatilor competente sa puna în practica aceste prevederi abuzuri care sunt consecinta abuzului de putere al Executivului. Astfel, cum se exprima un distins autor, ,,ne întrebam însa, deocamdata doar retoric, care ar trebui sa fie solutia în situatia aprobarii unei ordonante, prin care s-au stabilit infractiuni, sanctionate ca atare, daca legea de aprobare, prin modificarile aduse ordonantei, creeaza o situatie mai favorabila celui condamnat ori atunci când Curtea Constitutionala ar constata neconstitutionalitatea acelei ordonante dupa punerea ei în aplicare.” (Ion Deleanu - Institutii si proceduri constitutionale, tratat, Ed. Servo-Sat, pag. 347)...
| |
|
BluePink 
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}